Speranta Raucesti nu va juca mâine, dar dorește să ia atitudine împotriva acestui „curent” al retragerii echipelor din campionat. Echipa dorește să joace și să câștige în mod onest și nu la „masa verde”. Știm că pare comodă o astfel de victorie, dar nu este în spiritul competiției. Nu este normal cum arată acum calendarul competițional, un tablou „știrb” din care rezultă cum într-o etapă echipele joacă, dar la următoarea „stau”. Nu suntem adepții zicalei „pauzele lungi și dese, cheia marilor succese”. Așa se diminuează nivelul de pregătire și abilitățile jucătorilor, care sunt condiționate de specificul activității competiționale.
Tot mai rar se investește în sport, și poate că din acest motiv cluburile își retrag echipele, una câte una… Nu ar trebui să fie așa pentru că nu este vorba doar despre performanța unui club/echipe, ci și despre imaginea unei localități, cum e cazul la Speranta Raucesti. Este vorba despre un mod sănătos de a-ți petrece timpul liber, despre emoție, bucurie… sentimente care le trăiesc suporterii aflați în tribune. Este foarte bine că se investește în infrastructura unei localități, dar trebuie avută mare grijă și de sufletul omului.
Președintele Clubului Speranta Raucesti, Constantin Chiriac, spune: „La țară fotbalul este o sărbătoare care, pe lângă biserică, le umple multora duminica. Cel mai tare – dintre cei care mi-au apreciat initiațiva de a înființa o echipa de fotbal – m-a impresionat un bătrân cu dizabilități locomotorii, care, la un meci, mi-a mulțumit că-i ofer posibilitatea să iasă din casă, să se mai destindă, să uite pentru o ora și jumătate, de suferință.” Speranța a demonstrat deja asta, ani de-a rândul, că este un veritabil port-drapel al localitătii prin activitatea depusă, prin multele victorii sau înfrângeri asumate – pentru că foarte mult contează și cum știi să pierzi. Secretul succesului constă în a vrea să câştigi şi a şti să pierzi.
În legătura cu retragerea echipelor, Bogdan Botezatu, un sportiv talentat de la Speranta Raucesti, tânăr dar cu experiență, care a jucat și în ligi superioare, chiar și in Turcia, precizează: „În primul rând pleacă de la managementul clubului. Multe dintre fostele cluburi sunt administrate prost. Sunt Primării care aloca fonduri pentru sport dar de cele mai multe ori banii nu ajung unde trebuie sau cel mai bine spus, pe maini nepricepute. Iar când nu sunt bani e foarte greu să faci performanță. De aici pleacă condițiile de antrenament și așa mai departe… Fiecare club se retrage dintr-un motiv, majoritatea din punct de vedere financiar… Spectacolul sportiv este, desigur, un produs intangibil, efemer, imprevizibil și destul de subiectiv.”
Daniel Zavate, antrenorul echipei Speranta Raucesti are și el un cuvânt de spus: „Pentru Primăriile din mediul rural ar trebui să fie o rușine că nu pot aloca 15.000 lei pe an pentru a participa tinerii într-o competiție, chiar dacă nu se face performanță. Să nu uităm ca Sportul însemnă Sănătate și Viață! Orice copil sau tânăr câştigat pentru sport, reprezintă un copil sau un tânăr pierdut pentru consumatorii de droguri sau de alcool. Orice copil sau tânăr care se fortifică în urma practicării sportului, reprezintă un potenţial client în minus al spitalelor. Orice copil sau tânăr care îşi dedică timpul liber practicării sportului, reprezintă de asemenea un potenţial delicvent în minus.”
Un suporter al echipei, Cosmin Apetrii, supărat și el pe cei care au luat decizia retragerii echipelor, spune chiar într-un comentariu pe pagina de Facebook a Speranței. „Vă ”mulțumim” că distrugeți absolut tot ce mai mișcă în această țara, și ne ”bucură” faptul că vă implicați până și în sport, un fenomen născut din pasiune și dorința de performanță a tineretului român… Realizati oare faptul că incapacitatea voastră de a conduce se reflecta în absolut orice domeniu de activitate existent??? Cred că nu, de fapt consider că nu va pasă, atâta vreme cât curg taxele și impozitele obligatorii.”
Noi nu acuzăm pe nimeni, poate legislația este confuză, dar prin sprijinul tuturor părților, inclusiv al AJF, se pot găsi soluții ca fotbalul la Neamț să nu moară. Oricum, știți cum se spune, chiar dacă a devenit un clișeu: Speranța moare ultima!
