Continuam cu partea a treia a interviului cu Elisabeta Lipa. Am vorbit despre cariera ei, munca la clubul Dinamo, situatia stadioanelor, planurile la federatia de canotaj si perioada de la Ministerul Tineretului si Sportului.
CS: Care ar diferenta intre canotajul din anii ’80 si cel de acum? Presupun ca sunt diferente destul de mari.
Aaa, normal! Diferenta in primul rand, anii ’80 cu este acuma, diferenta e la barci. In anii ’80, erau barcile din lemn, pe atunci se faceau la Reghin chiar, la noi in tara aveam fabrica, unde se faceau birouri. Acuma sunt cu fibra de carbon, ramele sunt din carbon, deci tehnica a evoluat.
CS: Si probabil si la nivel de pregatire destul de mult.
Si la nivel de pregatire bineinteles! Ca proces de antrenament, insa diferenta nu e mare pentru ca noi si atunci… nu chiar atunci, dar dupa Jocurile Olimpice de la Los Angeles, ca pana atunci s-a concurat pe 1000 de metri, apoi s-a marit lungimea pistelei la 2000 de metri. Numai ca tehnica, auxiliarele sa zic ca a evoluat si nici barcile nu mai sunt atat de grele, ramele, vaslele si asa mai departe. Si bineinteles cu tehnica aia moderna, cu care se antreneaza toti sportivii din tarile astea puternice si la care usor-usor avem si noi acces. E mai greu, dar nu imposibil.
CS: V-ati gandit vreodata sa plecati din Romania?
Nu! Am avut multe ocazii, am avut N ocazii dar n-am vrut sa raman!
CS: V-a facut cineva vreo propunere?
A, da! Multe propuneri. Mai ales pe timpul lui Ceausescu, cum se zice. Am avut multe propuneri, dar nu, n-am avut in cap niciodata. Imi place aici, unde m-am nascut, unde am crescut, unde traiesc, unde e toata familia.
CS: Unde e mai greu? Pe apa, in birou la Federatie, in functia de conducere a unui club sau la minister?
Fiecare proces e cu specificul lui. E greu si cand esti pe apa, e greu si cand esti presedinte de club, e greu si cand esti ministru, pentru ca problemele sunt multiple. Atunci cand esti in pozitiile astea, nu poti sa spui ca mai esti tu si atat. Sunt atatia care asteapta ceva de la tine si tu esti cel care trebuie sa hotorasti si multe momente cheie in care trebuie sa iei deciziile de unul singur! Dar multumesc lui Dumnezeu ca m-a ajutat in toate functiile astea pe care le-am avut si le am, sa iau decizii bune.
CS: Orele de munca vad ca au ramas aceleasi. Munciti ca atunci cand erati la lot: 16-17 ore pe zi!
Pentru ca asa m-am obisnuit! Daca o viata intreaga m-am trezit la 6 dimineata si la 11 deja sunt in pat. Cel tarziu! Am ramas cu acelasi bioritm si acum, dar nu-mi pare rau.
CS: Sunteti si parinte si fost sportiv. De ce e bine pentru copii sa faca sport si cele poate aduce sportul?
Sportul le face NUMAI bine! Si aici, vorbim de doua lucruri total diferite. Sportul de performanta si sportul ca miscare. Ati vazut. Te duci la medic, iti recomanda miscare. Te duci la nutritionist ca vrei sa slabesti, iti recomanda miscare. Deci toata lumea iti recomanda miscare. Asta inseamna sanatate! Sportul inseamna sanatate.
Cei care au talent si au calitatile necesare ale sportului de performanta, intradevar sunt antrenorii care intervin aici. Si asta e rolul de a selectiona cu ochiul lor de specialist, pe cei mai buni dintre cei mai buni din sportul pentru toti cum s-ar spune si sa ii aduca in gradina performantei.
CS: Baiatul dumneavoastra practica vreun sport?
Baiatul meu face pentru el miscare. A incercat mai multe sporturi cand era mic, dar performanta mea, medaliile mele au stat tot timpul in fata lui si atunci cand concura si pierdea, era foarte si plangea ca m-a dezamagit ca nu a castigat.Mama campiona, iar copilul incerca sa o depaseasca, ceea ce in cazul meu era foarte foarte greu.
CS: Ce sporturi a practicat?
De mic l-am dus la inot, la schi, karate, judo… a luat si cateva lectii de box. Daca ar fi fost sa faca sport de performanta, schiul ar fi fost sportul lui preferat. A facut si fotbal, chiar destul de mult, pana aproape in clasa a douasprezecea.
CS: Care mai e situatia cu stadionul Dinamo si celelalte care trebuie sa intre in procesul de modernizare pentru EURO 2020?
Deci eu pot sa va spun ca pana in noiembrie 2015, am facut absolut tot ceea ce a depins de mine si peste, ca acest stadion sa intre in programul de refacere. Ca drept dovada, am facut un studiu de fezabilitate, ca sa vedem ce si cum. cate mii de locuri sa aiba, cum sa arate. Dupa ce am plecat din fruntea clubului Dinamo, asa ca sa zic, ca o dinamovista pana la moarte, imi doresc ca acel parc sa se dezvolte pentru ca stiti foarte bine, ca in cei 7 ani in care am stat la Dinamo, am reusit in primul rand sa refacem fata pavilionului central, unde avem caminul, avem birourile, avem cantina pentru sportivi.
Interviu Elisabeta Lipa, partea 1: ”Daca ar fi sa dau timpul inapoi, acolo as fi din nou!”
Cand am venit la Dinamo, sportivii mancau pe la toate restarurantele, puburi, raspinditi peste tot. Am reusit sa refac cantina care nu mai era functionala de cativa ani. Am terminat Sala Floreasca, am terminat bazinul olimpic. Toate aceste obiective erau intr-o stagnare de ceva timp. Am refacut bazinul descoperit, terenul sintetic de fotbal si ar fi foarte frumos ca parcul Dinamo sa se dezvolte si sa apara si un stadion la o capacitate de 25.000 de locuri.
CS: Dar va mai intra in procesul de modernizare?
Nu stiu, imi e foarte greu sa spun in situatia actuala. Acel HG de asociere cu FC Dinamo si CS. Toate problemele care au aparut peste noapte: ba facem, ba nu mai facem, facem in locul velodromului, ba nu il mai facem in locul velodrumului. Din nefericire timpul zboara si maine vine 2020! Stim foarte bine cat de mult se taraganeaza lucrurile la noi in Romania, cu aceste lucrari care incep si nu se mai termina.
Ca drept dovada, am inceput sala de gimnastica la club, unde trebuiau sa se antreneze lotul olimpic de gimnastica, pe langa sportivii sectiei noastre si la ora actuala este in acelasi stadiu. Si iata ca am intrat in urmatorul ciclu olimpic, iar sala trebuia sa se termine in ciclul anterior! Apar tot felul de probleme si sunt foarte sceptica. Sper sa se faca stadionul.
CS: De ce sporturile olimpice palesc in favoarea fotbalului? Aveti un mesaj pentru suporterii clubului Dinamo sau in general pentru cei care iubesc sportul?
Stiti cum e. Cei care sunt dinamovisti, iubesc si urmaresc nu doar fotbalul, ci toate disciplinele clubului. Ca drept dovada, suporterii dinamovisti chiar daca fac parte din galeria de la fotbal, in ultimii ani sunt alaturi de echipa de handbal.
Pe mine ma bucura enorm de mult cand ma duc la meciuri si vad sala plina si galeria are coltul ei acolo si care sustine echipa si stiu cat m-am chinuit, deci chinuit! Cand pronunt acest cuvant, chiar il si traiesc! Cat tin cu echipa asta de handbal si cand presedinte la clubul Dinamo, aceasta echipa era aproape inexistenta si care terminase campionatul cu un an inainte pe podium si urmatorul an s-au destramat, nu au fost sustinuti din diverse motive.
Am plimbat aceasta echipa prin toata tara. De la Brasov la Buzau, de la Buzau la Calarasi si cand am gasit intr-un tarziu un om handbalist, un roman adevarat, un dinamovist adevarat si cand intradevar drumurile noastre s-au intersectat si am reinfiintat aceasta echipa si a devenit a clubului, nu mai era plimbata prin toata tara si mi se umple sufletul de bucurie ca anul acesta am terminat sezonul competitional cu toate trofeele castigate, ceea ce nu a castigat niciodata echipa de handbal!
Si ma intristeaza foarte tare cand aud ca in ultima perioada nu mai joaca nimic, ca baietii unii si-a gasit alte echipe, au avut cateva infrangeri si ma doare asa sufletul cand aud ca echipa este iarasi pe punctul de a se destrama, ceea ce nu vreau sa cred, la cat m-am chinuit cu aceasta echipa ca sa o aduc acolo sus si sa ajunga in situatia asta, dar eu sper ca cineva sa se trezeasca si sa nu se intample lucrul acesta. Astea sunt lucrurile pe care le-am facut si raman in urma si ma uit asa cu placere la ceea ce am lasat si nu ma mai gandesc cate sacrificii am facut de dimineata pana seara. Pleca familia singura in concediu si eu stateam in club ca ba aveam un santier, ba aveam altul, dar pana la urma, nimic nu conteaza cand ramane ceva in urma ta.
CS: E vorba despre pista de pe lacul Surduc?
Este vorba despre pista de la Surduc, dar bineinteles ca si aceasta pista dureaza pana se iau toate avizele. La noi e birocratie! Cand vrei sa faci un lucru trebuie sa te inarmezi cu o rabdare, ca dureaza ani de zile. Dar eu sper ca intr-un final sa se intample si un lucru bun.
