Boxul romanesc are o traditie de zeci de ani si a scos pe banda rulanta campioni. Dintre toti, Nicolae Linca parca a fost uitat de majoritatea, desi niciun boxer roman nu a putut atinge aceasta performanta.
In perioada comunista, boxul profesionist avea sa fie interzis, fiind considerat un sport prea dur. Se încheia astfel o perioadă din istoria pugilismului de la noi, perioadă de care îşi legaseră numele câţiva campioni de excepţie: Lucian Popescu, Toma Aurel, Marian Plăeşu sau Anton Oşca.
La Jocurile Olimpice de la Melbourne din 1956, Romania avea sa obtina in prima zi a competitiei, pe data 1 decembrie, a doua medalie de aur din istorie. Rezultatele excelente din Australia nu au făcut altceva decât să confirme performanţele obţinute de boxul românesc cu patru ani înainte, la Helsinki, acolo unde Vasile Tiţă a cucerit medalia de argint, iar Gheorghe Fiat pe cea de bronz. Pentru Linca, a fost apogeul carierei. O carieră începută în vremea în care lucra la fabrica Malaxa, unde ajunsese prin intermediul unor relaţii.
Nicolae Linca a ramas cel mai mare boxer roman din toate timpurile. Uitat de clubul la care a activat, de COSR, cu care chiar a avut un proces, care de altfel i-a grabit sfarsitul, sters din memorii in perioada comunista, Nicolae Linca ramane un etalon pentru boxul romanesc. Este datoria noastra sa ii cinstim memoria, sa ii ducem povestea mai departe si de fiecare data, pe data de 1 decembrie, sa nu ne gandim doar la Ziua Nationala a Romaniei, ci si la ziua in care Nicolae Linca a castigat pentru Romania singurul aur olimpic la box
