Clubul Sportiv al Armatei Steaua Bucuresti a organizat o serie de evenimente care marcheaza 40 de ani de la castigarea Cupei Campionilor la handbal masculin in 1977 si 49 de la primul trofeu european pentru o echipa din Romania. Timp de 3 zile, la Cheile Gradistei a fost celebrat ultimul mare trofeu castigat de o echipa de handbal masculin din Romania.
„3 zile nemaipomenite in care am rememorat amintiri impreuna cu colegii mei. A fost un dineu, unde am ras si ne-am simtit foarte bine. Si 3 meciuri demonstrative. A venit si domnul Tadici cu echipa de la Zalau, o echipa de juniori de la Brasov. Vineri, la ora 8 dimineata, am fost primiti de catre ministrul Apararii si am fost premiati. Este o onoare pentru noi ca oamenii isi mai aduc aminte de performantele noastre.” Cristian Gatu
In aceasta saptamana, de fapt este o tripla aniversare. 49 de ani de la castigarea primei Cupe a Campionilor in 1968, 40 de ani de la castigarea ultimei Cupe a Campionilor in 1977. Si sa nu uitam nici performanta reusita de Minaur Baia Mare, care celebreaza 30 de ani de la castigarea Cupei EHF. Alexandru Stamate a marcat atunci un gol in ultima secunda de la centrul terenului! Din pacate, echipa s-a desfiintat din cate stiu.
Ce avea frumos handbalul romanesc pe atunci, dar acum nu mai are?
Coeziune! Asta ii lipseste in primul rand. Noi eram o echipa, o familie. PASIUNEA este la fel de importanta. Nu jucam pentru bani, nici macar pentru trofee! Pentru castigarea Cupei Campionilor am primit 2000 de lei. Si 100 de marci! Am mai primit un televizor, aveam un salariu, ne descurcam.
Finala Cupei Campionilor: Steaua-TSKA Moscova. Un meci memorabil. Ultimul pentru Cristian Gatu si ultima Cupa a Campionilor pentru o echipa romaneasca de handbal masculin. Ce ati simtit atunci?
Da, asa este! Nu m-am gandit la asta. Eu anuntasem de un an, de la finala olimpica cu URSS ca ma retrag de la echipa nationala. Am mai jucat un an pentru Steaua, ca sa ne luam revansa si sa castigam acest trofeu. Ambele echipe aveau niste jucatori extraordinari. Echipa nationala a Romaniei avea 9-10 jucatori de la Steaua! La fel si TSKA Moscova!
Federatia a luat atunci o decizie destul de ciudata. Am organizat un turneu amical si am jucat 3 meciuri impotriva rusilor, chiar inainte de startul Jocurilor Olimpice! Noi ii cunoasteam foarte bine, nu existau secrete pentru noi, in schimb pentru echipa noastra poate a fost un dezavantaj. I-am batut in Satul Olimpic in ultimul meci cu 28-20. A doua zi, ziarele scriau ca medaliile olimpice deja s-au acordat. Ne-am crezut campioni olimpici.
Am asteptat un an acest meci ca sa ne luam revansa! Nu ne-am inteles cu ei asupra locatiei in care se va disputa meciul, pentru ca ei nu voiau sa joace la noi si nici noi la ei. Asadar, meciul s-a disputat in Germania, intr-o sala de atletism! Ne cunoasteam foarte bine ambele echipe. Am facut un meci perfect.
Citeste si: Cristina Neagu a intrat in Cartea Recordurilor si a primit inca doua trofee!
Stefan Birtalan a marcat atunci 9 goluri! Un lucru extraordinar pentru acea vreme, mai ales ca toate golurile au fost inscrise din actiune.
Da, dar numai noi stim cate coate si lovituri am primit atunci, ca sa putem sa ii facem culoar sa inscrie. A fost o performanta uriasa pentru noi.
Ce a lipsit in 1971, cand ati mai jucat o finala de Cupa Campionilor?
Spectatorii au avut un rol decisiv. Am jucat la Dortmund, acasa la echipa gazda intr-o sala arhiplina cu 15.000 de oameni. Au fost si cateva decizii ale arbitrului care ne-au dezavantajat.
Cum era handbalul atunci? Multi dintre noi nu au trait acele vremuri. Ce inseamna acum aceste performante?
Handbalul era sport national. Salile erau pline, oamenii erau interesati sa vada handbal. Asta ne-a ajutat foarte mult, desi marile noastre victorii au fost obtinute in deplasare. Cu exceptia finalei de Cupa Campionilor, pierduta la Dortmund in 1971. Acolo am avut parte de o presiune fantastica din partea spectatorilor.
Cluburi Sportive lanseaza o noua campanie! #RomaniDeAur – Cunoaste-ti campionii! ???Aici este locul unde vorbim despre toate sporturile si celebram toate victoriile romanesti! (y) Cluburi Sportive isi propune ca populatia Romaniei de pe Facebook sa-i cunoasca pe eroii tarii: toti campionii olimpici! In fiecare saptamana vei afla de aici o noua poveste.DISTRIBUIE aceasta postare si hai sa dam un exemplu despre cum se face sportul in Romania. Nu e prea tarziu! E primul pas spre renasterea sportului romanesc! ??Citeste un super interviu cu campioana noastra, Catalina Ponor: "Gimnastica pentru mine este viata mea exprimata fara cuvinte" ➡ http://bit.ly/2p4oGM0 #RomaniDeAur – Cunoaste-ti campionii!
Posted by Cluburi Sportive on 2 Mai 2017
In primul rand, nu au fost niste performante intamplatoare, izolate. Totul a inceput in 1967 cu medalia de bronz de la Campionatul Mondial din Suedia. In 1968, Steaua a castigat prima Cupa a Campionilor din istoria handbalului romanesc. A urmat titlul mondial din 1970 si 1974 si bronzul olimpic de la Munchen si finala pierduta la Montreal cu URSS.
In 1965 si Dinamo a castigat Cupa Campionilor, in 1971 am jucat inca o finala, desi multa lume a uitat asta si nu o considera o performanta notabila, iar in 1977, Steaua Bucuresti a devenit din nou regina Europei. Astazi, astfel de performante sunt foarte greu de obtinut. Tinerii trebuie sa cunoasca aceste lucruri, sa aprecieze trecutul glorios al sportului romanesc, iar poate ii va atrage catre sport. Cred ca pe viitor vom reusi sa mai castigam un astfel de trofeu.
Vreau sa va intreb despre Gheorghe Gruia cel mai mare handbalist roman din istorie. Care e cea mai frumoasa amintire legata de el?
Cel mai mare din lume! L-am apreciat foarte mult. Din pacate, nu mai este printre noi. A decedat acum 2 ani. Imi aduc aminte de finala de Cupa Campionilor de la Praga, cu Dukla Praga. Avea febra 39 cu 7, iar antrenorul l-a lasat pe banca. A spus ca vrea sa intre si sa joace. A intrat pe teren si a condus echipa spre victorie, aducand primul trofeu pentru o echipa romaneasca de handbal masculin din istorie. Ma gandesc sa facem un muzeu dedicat lui Gheorghe Gruia, unde sa fie expuse toate trofeele castigate de el. A murit departe de Romania, in Mexic. A fost cel mai bun din lume cu siguranta. Marca extraordinar de multe goluri, atat pentru Steaua cat si pentru echipa nationala. Avea o aruncare la poarta devastatoare.
Cu ce generatie din fotbalul romanesc ati compara generatia de handbal din care am facut parte?
Nu vreau sa fac o astfel de comparatie. A fost insa o Generatie de Aur a handbalului masculin romanesc. Noi am castigat un campionat mondial, medalii olimpice. Putem compara daca vreti cu echipa Stelei din ’86 care a castigat Cupa Campionilor Europeni.
Ce inseamna handbalul pentru dumneavoastra in 3 cuvinte?
Handbalul, VIATA MEA. Pasiune, ceee ce am facut si am iubit toata viata.
Ce sanse are CSM Bucuresti la castigarea Ligii Campionilor?
Eu cred ca CSM Bucuresti are cele mai mari sanse la castigarea trofeului. Pentru ca au adus cele mai bune jucatoare din lume. Sper sa castige si le urez multa bafta. Cu toate astea, mi-as dori ca CSM sa utilizeze mai multe jucatoare din Romania, pentru ca asa ar ajuta si echipa nationala. Una e cand Cristina Neagu joaca cu Isabelle Gullden si alta e cand vine la echipa nationala.
Spre exemplu, Bianca Bazaliu a fost cea mai buna jucatoare a nationalei de tineret, fiind golghetera echipei nationale de tineret, a ajuns la CSM Bucuresti, dar acum joaca foarte rar. Asta nu o ajuta deloc. Sper ca ceea ce se intampla la CSM sa ajute campionatul national si pe viitor echipa nationala.
Aveti vreun sfat pentru Cristina Neagu?
Sa ramana aceeasi si pe teren si in afara lui. Eu o apreciez foarte mult si cred ca este in continuare cea mai buna din lume. Nu am mai vorbit cu ea in ultimul timp.
Ce jucator din handbalul romanesc de acum va aduce aminte de dumneavoastra?
Sunt cativa jucatori. Talent avem din plin. Nu ne-a lipsit asta niciodata. Imi place centrul de la SCM Timisoara, Cristian Fenici, care face parte si din lotul echipei nationale. Sunt cativa jucatori tineri, sper sa nu se piarda.
Cum v-ati apucat de handbal? Prima amintire, primul meci?
Mi-a placut sportul de mic. Am jucat baschet, volei, handbal si fotbalul. Voleiul nu mi-a placut ca acolo nu puteam sa tin mingea. Am inceput fotbalul la Dinamo si am reusit sa ajung chiar si in echipa nationala de tineret. Mergeam in acelasi timp la echipa liceului si la celelalte sporturi, fara sa stie nimeni. Era foarte obositor. Iarna era dificil sa joci fotbal, terenurile nu erau prea bune si am vrut o alternativa.
La un moment dat, Dinamo a fost invitata la un turneu in SUA si antrenorul ne-a promis ca ii va lua pe cei mai buni 2 juniori, printre care si eu. Inainte sa plecam s-au facut ca ma uita acasa. Dinamo m-a ajutat sa ma concentrez pe handbal.
La liceu, eram invidios pe ceilalti colegi care era invoiti la prima ora. Antrenorul avea o problema si a lipsit cateva zile. Colegii m-au chemat sa jucam fotbal. Dupa 2-3 zile, antrenorul se intoarce chiar in timpul meciurilor. Mi-a fost rusine sa plec si am ramas la echipa de handbal, desi nici nu stiam regulile. Dadeam mingea peste aparare si imi pasam singur. Antrenorul insa mi-a remarcat abilitatile si am ramas la echipa.
Parintii mei au fost de acord sa continui cu sportul, doar daca voi da la Facultatea de Constructii, sa ma fac inginer. Cand m-am dus sa dau examen, o doamna din comisie mi-a zis sa nu trag bilet, ca nu m-am pregatit. Eu chiar ma pregatisem! Mi-a zis sa ma decid ce fac cu sportul. Mai jucam si la Rapid. Am ales sa ma duc la Stiinta Bucuresti pentru ca era un alt nivel si am reusit sa iau si examenul la facultate.
Apoi, m-am dus singur la club la Steaua si le-am zis ca vreau sa joc acolo. Nu le venea sa creada. Au fost bucurosi ca nu m-am dus la Dinamo. Au urmat 10 titluri de campioana, 2 medalii olimpice, 2 titluri mondiale si un bronz, plus castigarea Cupei Campionilor.
Ce ar trebui sa faca cluburile sportive sa atraga copiii?
Pai in primul rand, ar trebui sa faca mai multe selectii. Copiii nu o sa vina singuri. Imi aduc aminte, cand eram copil, erau scoli sportive si cluburi de excelenta. CSM Bucuresti a inceput sa se ocupe de copii si juniori. Au spus ca au 2000 de copii. De fapt, efectiv au preluat cate o grupa de copii, de la cluburi si de la scoli. Si asta nu stiu daca e neaparat o solutie. Cluburile trebuie sa ce concentreze pe copii si juniori, sa transfere mai putini jucatori straini.
Ce viitor are sportul romanesc? Dar handbalul?
E greu sa anticipam. SPORTUL ROMANESC ESTE AMBASADORUL ROMANIEI SI TREBUIE SA FIE POLITICA DE STAT, pentru Guvernul Romaniei.
Impreuna cu 70 de campioni olimpici si mari sportivi, am inaintat o lista cu prioritatile si strategia sportului romanesc, care a fost inclusa in programul de guvernare. Asteptam sa se puna in aplicare aceste masuri, care deocamdata sunt doar pe hartie. Din pacate, sportul este la finalul acestui program, nu este o prioritate.
Ati practicat 4 sporturi: fotbal, volei, baschet, handbal si ati dus un stil de viata sanatos. Ce sfaturi aveti pentru oamenii si pentru tinerii care vor sa aiba un stil de viata sanatos?
Toata viata mea am facut sport. Este foarte important. Sa alerge! Am inceput sa vad din ce in ce mai multi oameni care ies la alergat, dar romanul nu mai e obisnuit sa faca miscare.
De ce ar trebui sa practice handbalul sau alt sport?
Pai in primul rand, sportul creeaza COMPETITIVITATE. Copiii vor invata sa fie competitivi si sa isi doreasca sa fie cei mai buni, sa se bucure de sustinerea celor din jur, sa isi asume responsabilitati, sa invete sa lucreze in echipa. Orice sport te dezvolta si iti ordoneaza viata, te disciplineaza. Sportul inseamna sanatate fizica si mentala.
