Cristina Neagu este unul dintre marii sportivi care s-au alaturat campaniei Cluburi Sportive – Sportul Face Bine. Handbalista noastra indeamna parintii sa-si duca copiii catre sport, in primul rand, pentru ca este bine pentru sanatatea lor si apoi pentru perfomanta. Dar nu am vorbit cu Cristina doar despre aceste lucruri. Ne-a povestit cum a ajuns sa fie cea mai buna din lume si ce a simtit in momentul acela.
Performanta = Cat munca? Cat pasiune?
Nu stiu sa spun asa procentual, dar trebuie sa fie cu siguranta pasiune pentru ca antrenamentele si efortul fizic sunt foarte grele si daca nu iubesti ceea ce faci e foarte greu sa rezisti, din punctul meu de vedere. La mine a fost 95% pasiune pentru ca am iubit ce am facut din primul moment si mi-a fost mult mai usor sa rezist fizic. Antrenamente, cantonamente, program si asa mai departe. Cred ca trebuie sa iubesti ceea ce faci cand vine vorba de sport, pentru ca altfel, cred ca mental nu ai rezista prea mult.
Daca nu ai fi facut handbal ce sport faceai?
Nu stiu, eram destul de pasionata de baschet inainte sa ma apuc serios de handbal. Imi placea sa joc fotbal, nu stiu ce as fi facut. Depinde. De exemplu, mie imi place tenisul, dar era foarte greu sa-l fi practicat de mica din cauza banilor pentru ca e un sport in care e nevoie de bani. E complicat. Vreau sa cred ca handbalul m-a ales pe mine si nu as fi facut altceva.
Care e cel mai tare moment pe care un sportiv il poate atinge in cariera sa?
Sa spunem la Olimpiada. Olimpiada pentru mine este cel mai mare eveniment la care poate participa un sportiv si din punctul meu de vedere nu se compara cu nicio alta competitie la care am participat.
Tu ai un model/idol din alt sport decat handbal?
Nu, si nici in handbal nu am avut vreodata un model. Sunt mai multi sportivi care imi plac, e unul care imi place mai mult, dar nu mi-a fost idol, este vorba de Federer.
Ai putea sa faci odeclaratie de dragoste pentru handbal?
Pot sa spun ca intre mine si handbal a fost dragoste la prima vedere si din momentul ala dragostea a crescut in fiecare zi si in momentul asta in care sunt acum, continui sa joc handbal in ciuda a ceea ce mi s-a intamplat pentru ca iubesc sportul asta din tot sufletul meu si in momentul cand nu voi mai simti asta probabil ca o sa ma opresc, indiferent de varsta.
Cum poti deveni cel mai bun?
In primul rand este nevoie de perseverenta cred si de dragoste pentru ceea ce faci, cum spuneam mai devreme, ma rog in cazul meu. Eu am continuat, chiar daca am avut o perioada foarte grea si nu am avut sustinere in momentele alea si multa lume a spus ca probabil imi voi incheia cariera, insa eu iubeam foarte mult ce faceam, iubesc foarte mult ce fac si am iubit iubit sportul asta din primul moment in care am calcat pe un teren de handbal si pentru mine a fost foarte simplu sa continui indiferent de greutatile pe care le-am avut. Dar eu cred ca Dumnezeu mi-a dat si talent si am avut noroc din punctul asta de vedere, dar cred ca fara munca si perseverenta in ceea ce faci, e imposibil sa fii printre cei mai buni. Poti sa ajungi un jucator bun, dar nu poti sa fii niciodata printre cei mai buni.
Ce simti stiind ca esti cel mai bun din lume?
Acum nu ma gandesc prea mult la lucrul asta. Cand am fost in 2010 declarata pentru prima oara cea mai buna jucatoare a lumii a fost intr-adevar ceva extraodinar, a fost o senzatie de nedescris in momentul ala, aveam 22 de ani si eram la inceput de cariera. A fost ceva wow. Nu stiam exact cum ar trebui sa merg cu lucrul asta mai departe, multi oameni din Romania spuneau ca o sa mi-o iau in cap, ca nu era momentul pentru asa ceva, dar eu am fost mereu o persoana cu capul pe umeri, o persoana serioasa, in orice domeniu am facut ceva am facut cu seriozitate. Am fost uimita in momentul ala pentru ca era ceva extraodinar pentru mine, era un vis de-al meu din copilarie, un vis implinit la o varsta destul de frageda, la inceput de cariera, dar apoi a urmat o perioada grea cu accidentarile, iar in ultimii 3 ani de cand mi-am revenit, am reusit sa fiu la acelasi nivel si chiar mai bun cred fata de nivelul la care eram inainte de accidentare si am avut o constanta in circuit, in competitii si am o stare de bine, sunt motivata in fiecare zi sa ma antrenez bine, sa joc bine, sa castig competitii, Trofee si nu ma gandesc niciodata “wow, sunt printre cei mai buni din lume”. Continui sa fac ceea ce fac pentru ca iubesc handbalul si atata tot.
