INTERVIU EXCLUSIV | Elisabeta Lipa la 53 de ani: ”Daca nu avem sport in scoala, nu avem nici sport mai departe!”  

CS: La multi ani, doamna Lipa! Cum va simtiti la 53 de ani? Care a fost cel mai frumos cadou pe care l-ati primit? 

Ma simt ca la 20! Eu chiar ma simt ca la 20! Si buletinul nu am de ce sa ma uit in el. Doar il scot din geanta atunci cand am nevoie, n-am de ce sa ma uit la el!

Nu cadouri materiale… Astea conteaza mai putin. Am trecut de mult de faza aia cand primesti un cadou scump sau foarte scump. Nu ma intereseaza. Ma bucur ca am primit sute de mesaje, sute de telefoane, flori de la persoane care nici prin cap nu mi-a trecut ca stiu ca e ca ziua mea, felicitari de la Presedintele Romaniei, pana la oameni simpli. Oameni simpli care m-au felicitat doar pentru ca le-am adus o bucurie in suflet atatia ani de zile, castigand medaliile olimpice. Si ce cadou poate fi mai frumos de atat? Baiatul meu, care a venit acasa de ziua mea. Astea sunt cadourile frumoase pe care le-am primit.

CS: De ce ar trebui copiii sa faca sport? Indemnati-i, la fel cum a facut-o si antrenoarea dumneavoastra, cand v-a convins sa alegeti canotajul in detrimentul baschetului.

Normal! Cu tot dragul indemn parintii in primul rand sa-si lase copiii sa practice un sport! Pentru ca sportul dezvolta si-ti deschide, iti ofera atatea oportunitati! Nu stiu ce domeniu iti poate aduce atatea beneficii! Nu mai zic de sanatate, ca tot o sa ma repet! In zilele noastre, asa cu tristete o spun ca poate copiii si-ar dori sa practice o disciplina, dar marea majoritate a parintilor ii opresc, din diferite motive sa nu se duca sa faca sport. Si asta este dureros!

CS: Ce fac bine cluburile sportive si ar trebui sa continue? Ce le lipseste cel mai mult? 

Daca e sa o luam asa din experienta mea pe care am trait-o un an si doua luni in fruntatea Ministerului Tineretului si Sportului, care are 48 si de cluburi, care, unele au patrimoniu, unele nu au. Cluburi care sunt supradimensionate ca parte administrativa si subdimensionate pe partea tehnica. In marea majoritate a bugetului unui club se duce catre salarii, iar catre activitatea sportiva foarte putin, cluburi care au foarte putine sectii, cluburi care au antrenori cu un sfert de norma, ceea ce mie imi este foarte greu sa inteleg ce poate sa faca un antrenor cu un sfert de norma intr-un club.

Chiar si cluburi care au antrenori voluntari, dar care au posturi in statul de functie de antrenor principal… deci sunt foarte multe anomalii: cluburi care platesc directii care au patrimoniu o sala de sport sau o sala de jocuri, de box, de lupte. Cluburi care platesc chirii si asa mai departe, Directiilor Judetene pentru sport. Repet, sunt foarte multe anomalii… cluburi care trebuiesc reorganizate, si mie imi pare rau ca… mi-am dorit acest lucru, chiar daca nu mi l-am propus, ca nu ma asteptam sa gasesc asa ceva!

Am reusit intr-o mica masura, sa fac o reorganizare la directii si la cluburi, dar bineinteles ca lumea accepta foarte greu o schimbare cat de mica, dar este necesara pentru ca asa, in ritmul asta de azi, nu putem functiona la nesfarsit. Undeva, lucrurile se vor opri si este pacat pentru ca aceste cluburi sunt generatoare de performanta la nivel national, bineinteles dupa care, sportivii isi iau zborul catre loturile nationale, federatii si asa mai departe.

CS: Deci care ar fi principala problema a sportului romanesc?

A, principala problema a sportului romanesc… Nu pot sa spun problema, pentru ca sunt PROBLEME! In primul rand, numarul sportivilor este din ce in ce mai mic, numarul antrenorilor, care este aproape inexistent. Avem multe facultati de educatie fizica, care scot anual profesori de educatie fizica, dar care 95% dintre ei nu se regasesc in sport. Si atunci, cand nu ai sportivi si nu ai antrenori, ce sport poti sa mai faci?

CS: Cum am putea sa atragem investitorii in sport? De ce ar trebui sa fie acesti oameni dispusi sa inveasteasca? 

In primul rand, sportul, in orice tara, in orice tara care isi doreste sa aibe performanta sportiva, pentru ca stim cu totii ca sportul este cel mai bun ambasador, mai ales pentru Romania. Este foarte greu sa retina omul de rand un nume, decat daca face ceva iesit din comun, ca sa-l retina. Deci cand un sportiv ajunge campion olimpic, n-are cum sa nu-l retina un om care se uita la televizor si il vede o data, de doua ori, de trei ori, deci din punctul meu de vedere, sportul este cel mai bun ambasador si cel mai bun mijloc prin care sa castigi la capitolul imagine.

Statul nu poate sa ofere toti banii de care are nevoie sportul. De accea, investitorii trebuie sa vina alaturi de sport, marile companii care isi permit, dar si acestor companii, ar trebui sa li se ofere niste conditii. Sportul care vinde jucatori, cumpara jucatori, vinde pe sticla, vinde si in afara sticlei.

INTERVIU: Tanara speranta a atletismului romanesc: La 18 ani are peste 70 de medalii!

Si atunci, investitorului trebuie sa-i oferi ceva, iar statul nu poate sa dea bani la nesfarsit pentru salariile sportivilor si sumele pe care le ofera piata, ca asta este! Noi n-avem o lege reglementata, cu niste criterii sau o metodologie pusa la punct care sa spuna acestia sunt sportivii care sa intre in tara, criteriile astea trebuie sa le indeplineasca, daca indeplinesti unul din criterii asta e suma, la 2, 3, 4 si asa mai departe. Nu avem aceste criterii si aducem jucatori de mana a doua, a treia, care din punctul meu de vedere, la salarii foarte mari, pentru ca numai asa reusim sa ii aducem. Statul nu poate sa acopere aceste salarii pentru ca statul are multe alte probleme. Si atunci, prin Codul Fiscal ar trebui sa se faca niste modificari si sa aduca niste facilitati, cu obligatia de a investi in sport. Asa vom putea sa ne redresam, altfel vom astepta sa ne dea statul, pana intr-o zi cand o sa spuna: ”Nu mai putem!”. Sau o sa vina Uniunea Europeana si o sa zica: ”Nu aveti voie. Nu mai aveti voie de astazi!”. Ei spun si acuma ca nu avem voie sa finantam masiv sportul, dar noi zicem ca mai merge! Cat mai merge? Dar va veni o zi cand o sa spuna, de astazi chiar nu mai avem voie, si ce facem atunci daca nu ne pregatim dinainte?

CS: Au si sportivii o parte de vina pentru declinul sportului romanesc? Le lipseste ceva fata de marii nostri sportivi din trecut?

Nu pot sa spun ca sportivii au o vina, pentru ca intreaga societate a plecat asa, in directia asta. Nu poti sa-i ceri sportivului, sa se dedice sau sa munceasca peste puterile lui, ca el nu intelege. Si mie mi-a fost foarte greu, cand antrenorul meu imi spunea ca trebuie sa treci peste pragul de durere, ca numai acei sportivi care trec peste acest prag de durere, NUMAI ei pot ajunge cu adevarat mari campioni! La inceput nu intelegeam ce vrea sa spuna, dar capatand experienta, am inteles de fapt care e acel prag al durerii si pe care eu trebuie sa il depasesc! Cand am inteles ca trebuie sa il trec, am avut si performante deosebite!

La fel si sportivii astia. Au nevoie de niste modele. Sportivii au nevoie de staff pe langa ei, care sa le insufle toate aceste principii pe care se bazeaza inalta performanta. Sportivii au nevoie de modelele din jurul lor. Si cand auzi, deschizi televizorul, daca-l asculti pe unul altul de langa tine, ce vorbeste? ce se intampla? ce face? Si el este dezorientat. Nu poti sa dai vina numai pe sportiv? Ce poate sa faca sportivul? El saracul zice eu am muncit, asta mi-a spus sa fac, asta am facut, unde am gresit? Ce ii spui: ”Ai gresit ca nu ai iesit campion?”. Pai in conditiile astea, nu poti iesi campion… Noi avem insa multiple probleme si asta se vede in performante, ca asta e sportul! Castigam medalii, devenim vedete peste noapte, si atunci, cand n-ai luat medalie lumea te arata cu degetul, dar tu ai vrut! Dar ceva nu ti-a iesit, undeva ai gresit!

CS: Cel mai mare regret ca Ministru al Tineretului si Sportului? Dar cea mai mare satisfactie? 

Chiar nu am niciun regret ca ministru! Pentru ca atunci cand am intrat in acel guvern, noi stiam de la inceput ca veneam pentru un mandat scurt, sa punem pe linia de plutire minsterele si bineinteles ca sa aducem si niste imbunatiri. Nu puteam intr-un an de zile sa imi propun sa fac minuni. Chiar si intr-un an de zile, eu zic ca am facut lucruri foarte bune la Minister. Poate un regret, spre exemplu, am incercat sa modific Legea Sportului, o lege problematica pe care trebuie neaparat sa o modificam. Am vrut sa o modific, dar am avut o dezbatere de 7 ore, cu atatia ministri care au luat cuvantul.

Ce sa va spun… am ramas asa neplacut surprinsa ca au sarit toti la gatul meu cu acea modificare, de ziceai ca ca m-am transformat peste noapte in dusman! Iar eu consider ca la ora actuala suntem o tara nu foarte mare, o tara mica, o tara care are 75 de federatii. Statul roman nu poate sa duca 75 de federatii.

Am incercat sa proritizez: ce ne dorim noi, federatiile? Ce doreste poprul roman de la sportul de performanta? Medalii la Jocurile Olimpice! Si atunci, cate federatii avem care participa la Jocurile Olimpice? Pai sunt 15! Vreo 15. Foarte putine! Si atunci, cele 15 federatii devin prioritare. Federatii cu brevet! Urmatoarea categorie: Federatiile care sunt recunoscute de catre Comitetul International Olimpic, dupa care federatiile care au sportul pentru toti, dar care vor intra in programa olimpica!

Si federatiile, sa zic, cu sport de masa. Sportul pentru toti. Aici e problema! A fost o presiune uriasa! Deci nu mi-a venit sa cred! Nu mi-a venit sa cred ce oprelisti a putut sa aiba aceasta lege! ”Nu e buna, strigau in sala marea majoritate!”. Pentru ca toate federatiile veneau din nou la reconfirmare. Nu e normal sa ai un stil si o federatie! Sunt multe federatii care s-au desprins in alte doua si de fapt sunt aceeasi federatie! Noi trebuie sa ne raportam la Federatia Internationala si la Comitetul International!

Si atunci cum sa mai ai motivatia sa mergi mai departe? Dupa care, sportul romanesc NU ARE O STRATEGIE! Nu are strategie de dezvoltare. Noi din 2004 nu mai avem nimic! Am facut dezbatere pe strategie, am adus lectori din strainatate, antrenori romani care s-au realizat in alta tara, care au demonstrat ca sunt capabili sa o ia de la zero si sa ajunga pe podiumul olimpic. Nici aceasta strategie n-a fost buna! Am facut platforma asta digitala de de inregistrare a sportivilor. Voiam sa stiu si eu cati sportivi are Romania! Pentru ca toata lumea, zicea ca avem cu sutele… artele martiale: ”Pfoai de mine cati sportivi avem legitimati!”. Sportivii la artele martiale, se plimba de la o arta la alta. Daca ii bagai in platforma digitala, nu mai puteau toate federatiile sa inscrie aceeasi sportivi!

Este trist sa spui ca Romania are peste 80.000 de sportivi olimpici plus vreo 50.000 cei de la arte martiale! Fara sa luam in calcul fotbalul. In total, in Romania, avem cam 125.000 de sportivi, dar n-au putut sa ne dea pe hartie ca intradever au atatia! Ca in platforma asta nu merge: ai sau n-ai!

INTERVIU Catalina Ponor: ”Atunci am simtit ca gimnastica e destinul meu!”

Am facut registru biomotric si antropometric. Registrul asta, ce este de fapt: un recensamant al populatiei scolare. Am mers pe un program pilot, anul scolar 2016-2017, o scoala in judet, care sa aiba copii de la clasa zero pana la clasa a douasprezecea. Si atunci, profesorii trebuiau sa faca zece masuratori antropometrice si zece biomotrice. Introduceau in baza de date, iar antrenorul nu se mai ducea asa bezmetic sa colinde toata tara, apela la acest registru, dadea un click si vedea: scoala X, am un copil in clasa a cincea, care 1,80, corespunde cerintelor sportului Y, si ma duc acolo sa il selectez, urmand ca in anul urmator sa extinda la nivel national. Nu mai stiu nimic, dar nu cred ca s-a continuat acest proiect.

Ce ma bucur ca am reusit anul trecut, sa egalizez premierile, indemnizatiile, olimpicii, sportivii olimpici cu dizabilitati. Si atunci si ei au intrat pe premieri, primesc o indemnizatie la fel ca toti sportivii. Ca nu costa nici mult si trebuie si ei sustinuti pentru ca si ei reprezinta Romania.

CS: Ce proiecte aveti momentan in desfasurare? Care ar trebui sa fie prioritatile Romaniei legate de sport? 

Eu acum sunt presedintele Federatiei Romane de Canotaj. Eu imi fac proiectele… din 2009 sunt presedintele federatiei. Am proiectele mele, pe zona asta de juniori, tineret, seniori. Federatia sustine pregatirea a sportivilor sa zic.. zona asta de cadeti. Sa va dau un exemplu: cluburile, la ora actuala, nu prea au bani ca sa tina sportivii in pregatire.

Dar antrenorii de la cluburi, se duc, selectioneaza, Federatia organizeaza aceasta selectie de masuratori si toate testarile astea, inclusiv medicale si cei care corespund, intra pe finantarea Federatiei. La juniori mici. Urmand ca in urmatorul an sau peste doi ani, in urma unei selectii, in urma unei selectii, intra in Centrele Olimpice de Juniori, si asa mai departe, tineret, seniori. Deci proiectele mele, la ora actuala tin strict de Federatia Romana de Canotaj.

CS: Dar care trebuie sa fie totusi prioritatile Romaniei legate de sport in viitorul apropiat? 

Pai prioritatea cea mai stringenta este sportul in scoala! Daca in scoala reusim ca acesti copii sa aiba in primul rand profesori de educatie fizica, pentru ca nu au. Nu toate scolile au profesori de educatie fizica. Competitii in scoli, mai ales in zona rurala, unde NU AU ABSOLUT NIMIC. Eu am gandit un proiect ”Campion in scoala” si sa fie exact cum era inainte. Faci o competitie intre scoli, competitie intre comune, competitii intre judete si bineinteles, sa se duca pana la nivel de tara. Cum ar veni, finala de campionat national. Dar in primul rand, baza este sportul in scoala.

CS: Elisabeta Lipa le promite romanilor ca…

Eu nu pot sa le promit nimic! Imi este foarte greu sa promit ceva care nu tine de mine. Nu depinde numai de mine. Pentru ca aici este un intreg angrenaj care trebuie sa vorbeasca aceasi limba si sa invarta roata intr-un singur sens. Si atunci, cu cat vor mai multi cu intradevar interesati si poate sa zic la ora asta, speriati de ce se intampla cu sportul romanesc, si eu sper sa fie cat mai repede. Cu cat e mai tarziu, cu atat va fi mai greu de redresat. Ce spunem noi acuma ca nu avem? Dar nu stiu peste cativa ani ce o sa spunem ca avem… Jocurile Olimpice bat la usa! Deja am intrat in al doilea an competitional. Urmatorul an este deja anul calificarilor. Hai sa zicem ca anul asta suntem asa… inca fericiti. Dar cand vine anul calificarilor si vedem cine se califica, cati se califica, cu ce sanse se califica, eu cred ca atunci e foarte tarziu, pentru ca daca intram in panica atunci, o sa fie degeaba, in zadar!

CS: Ar trebui sa fie foarte diferita alimentatia unui sporiv fata de cea a unui om normal? 

Aaa, cu siguranta! In ziua de astazi, sa faci sport, sa faci performanta la cel mai inalt nivel si din nefericire, sportul romanesc se confrunta cu mari probleme! Nutritie? Nici pe departe! Daca e sa-i dai unui sportiv cate calorii spune in carti ca trebuie sa consume sportivul respectiv, pai atunci trebuie sa-i faci un barem de masa de n-ai cum sa te apropii, ca n-ai buget! Sunt loturi olimpice sportive nationale, deci loturi nationale care nu au medici. Nu mai sunt medici de medicina sportiva! Loturi care au medic care vine o data, de doua ori pe saptamana. Asta in cel mai fericit caz. Dar sunt multi care nu au deloc.

Nutritia care trebuie sa fie precum Tatal Nostru! Mai ales in scoli. Pentru ca asta tine de educatie. Normal ca un sportiv e greu sa-l educi atunci cand este mare, trebuie sa-l educi de mic, sa stie ce e bine pentru el, chiar daca nu face sau renunta la sport! Ce e bine sa manance, ce nu e bine sa mananci. Nu se face asa ceva in scoli! In programa scolara nu sunt ore de nutritie.

CS: Ce parere aveti despre manualele de educatie fizica?

In mod normal ar trebui sa fie folositoare. Pentru profesori. Dar nu stiu, sa predai ora de educatie fizica, sa dai test la educatie fizica, imi este foarte greu sa cred ca lucrul acesta se va intampla, cand avem cazuri de copii care nu stiu sa alerge. Avem cazuri de clase intregi care sunt scutiti de la ora de sport. Ce sa mai spunem? Ce mai poti spune?

Exista scutiri ca la antrenamente. Scutire partiala, cand te doare ceva, antrenorul nu te lasa in sala. Te doare un picior, faci brate, te doare o mana, faci numai picioare. Deci exista si scutiri partiale si da, intradevar, cand sunt cazuri grave doar n-o sa-l scoti sa faca sport. Toate lucrurile astea trebuiesc verificate, urmarite.

CS: Ce alte sporturi urmariti?

M-am uitat ultima oara la Dinamo-Viitorul. Noi avem acasa doua televizoare, care functioneaza amandoua odata, si unul este dat numai pe sport. Urmarim tot ce este sport si bineinteles stiri, un film… dar in general, mai ales cand sunt competitii internationale si avem sportivi romani, cum sa nu ma uit? Ma uit!

CS: Poate reveni sportul romanesc la performantele de la inceputul anilor 2000? Ce trebuie facut? 

Ceea ce am spus pana acum! Eu nu cred ca putem reveni la asemenea performante. Promisiuni, din ce am auzit eu, de la oameni din sport, e ca aducem Romania in primele 20 la urmatoarele editii ale Jocurilor Olimpice. Urmaresc cu interes sa vad! Normal ca m-as bucura, dar mi-e greu sa cred ca mai putem reveni noi in conditiile astea in primele 20 de natiuni!