INTERVIU | Marina Baboi, tanara speranta a atletismului romanesc! La 18 ani, are peste 70 de medalii si e un exemplu pentru tinerii din Romania!

Am vorbit cu Marina Baboi, una dintre tinerele sperante ale atletismului romanesc. La doar 18 ani, are peste 70 de medalii castigate, iar palmaresul sau ii lasa cu gura cascata pe multi din lumea sportului. 

Marina este din Buzau si este legitimata la LPS Buzau si CSA Steaua Bucuresti. A inceput atletismul la varsta de 9 ani si a participat la competitii deosebit de importante. A participat la Campionatul European de cadeti de la Tblisi, Europeanul de la Grosetto (U20) si estecampioana Balcanica in Serbia si Turcia (Juniori 1).

A terminat pe primul loc la tineret, juniori 1 si seniori la Mastersul Romanian Athletics, are 24 clasari pe primul loc in 2017 in 6 probe atletice! 5 titluri nationale, dintre care 3 indoor, Cupa Europei cu lotul national al Romaniei, 4 titluri balcanice Under 20, 4 medalii de aur (5 medalii) la Campionatele Nationale de seniori si tineret de la Pitesti  si numai putin de 10 titluri de campioana nationala in 2017!

CS: Cum ai inceput tu sportul de performanta? De ce ai ales atletismul?

Totul a inceput intamplator. Adica nu m-am trezit eu dimineata si am vrut sa fac atletism. Profesoara mea de la scoala generala, de la Liceul Pedagogic, mi-a spus ca am anumite calitati si a luat legatura cu antrenorul meu de la Buzau, Gabriel Nicolau si acesta dupa ce a venit sa ma vada, m-a intrebat pur si simplu daca imi doresc sa practic acest sport. Mi-a spus ca am calitatile necesare unui viitor atlet si asta m-a convins si am inceput sa practic atletismul la 9 ani.  Am practicat multe sporturi cand eram mica, am facut dans sportiv mai multi ani, ma duceam la inot, ma duceam si sa patinez.

Ai mei au facut sport. Si tatal meu a facut atletism, apoi a fost fotbalist. Nu se castigau prea multi bani din atletism, spre deosebire de fotbal, unde a avut si cele mai mari performante.E greu mai ales atunci cand ai o familie. A preferat sa se muleze dupa chestiile astea. A facut sprint, la fel ca mine, dar pentru ca in Buzau nu erau neaparat populare probele astea de sprint, mai mult de semifond de alergari mai lungi, a preferat sa se indrepte spre fotbal.

CS: Deci de la tatal tau ai mostenit talentul? Da, da!

CS: Ce sportiv ai ca model? Cine te inspira? Nu am neaparat „un model”. Stii cum se spune.. „Atunci cand iti doresti sa ajungi precum idolul tau, iti limitezi standardele.” Si poate din acest motiv, nu am un idol. Simt ca mi-as limita aspiratiile daca as face asta. Prefer sa fiu eu modelul meu! Pot sa spun insa ca tatal meu a fost un model pentru mine, chiar daca nu a facut sport de performanta.

CS: Cel mai important lucru pe care l-ai invatat de la antrenorul tau? Cel mai important lucru pe care l-am invatat e ca tot, dar absolut tot ce faci in viata asta si tot ce iti doresti sa obtii, se face doar prin munca, prin sacrificii si prin daruire. Altfel nu poti! Daca iti doresti sa ajungi intr-un loc, nu poti sa stai si sa astepti sa vezi ce se intampla maine. De la antrenorul meu am invatat ca atat in viata cat si in sport, cu multa munca si cu multa vointa, iti poti indeplini visurile. Trebuie sa lucrezi pentru chestia aia in fiecare zi, cate putin, cate putin, cat poti tu in fiecare zi!

CS: Deci in primul e vorba despre munca. Talentul nu poate razbate singur?

Iti dai seama, cu cat un sportiv este mai talentat, poate sa ii fie un pic mai usor. Fara munca insa nu faci absolut nimic.

CS: Cum a fost pasul de la LPS Buzau la CSA Steaua? Ai simtit o diferenta?

Eu si la acest moment alerg pentru LPS Buzau avand dubla legitimare cu CSA Steaua Bucuresti. Pentru mine, la acel moment, fiind foarte mica, semnarea contractului cu CSA Steaua a insemnat mult, Clubul Armatei fiind un club de seniori, iar eu fiind in primul an de juniorat. La Buzau, fiind doar un liceu, era greu sa ma poata ajuta mai departe. Nu aveam nici unde sa ma antrenez, de aceea a trebuit sa fac pasul mai departe. Pentru ca Steaua, repet inca o data, pe mine m-a ajutat foarte mult, iar Liceul Sportiv n-a avut posibilitate. Am conditii de pregatire, cantonamente

CS: Ce viitor crezi ca are sportul buzoian? Sunt alti sportivi de valoare? Sunt plecata din Buzau de foarte mult timp, 90% din an petrecandu-l in Bucuresti si in cantonamente. Nu stiu exact care mai este situatia in oras insa sunt sigura ca avem antrenori foarte buni acasa, oameni bine pregatiti gata sa descopere si sa slefuiasca tinerele talente.

CS: Unde te antrenai la Buzau? Se vorbeste de ani de zile despre modernizarea stadionului de la intrarea in oras. Stii ceva despre asta?

Si eu am primit promisiuni, ca o sa se faca, si am inteles ca vor sa inceapa lucrarile la el de anul viitor. Am avut ocazia sa discut cu domnul primar si mi-a spus ca proiectul este in lucru, ca doresc sa faca licitatiile respective, si sa faca un stadion modern la Buzau, cu standarde inalte, unde sa aiba loc si competitii internationale. La Buzau nu ma mai antrenez de ceva ani, exceptie facand cele 2-3 saptamani cand mai ajung pe acasa. In perioada aceea de 2-3 saptamani ma antrenez pe vechiul stadion de atletism, cel pe care il stim cu toții. Cat despre modernizarea lui, am primit promisiuni si asigurari din partea primariei ca lucrarile de modernizare vor incepe cat mai curand, având ca scop construirea unui stadion de atletism de standarde înalte.

Tot ce am facut de la 9 ani pana la 14 ani, tot ce am reusit, a fost facut pe stadionul acela vechi de la intrare in oras, apoi cand am ajuns la Steaua, am plecat de acasa si am venit sa ma pregatesc la Bucuresti. Acolo conditii nu mai erau…

CS: Ce inseamna sportul pentru tine?

Sportul pentru mine nu mai e de mult doar o activitate cu care sa-mi ocup timpul sau care sa ma rupa din monotonie. Pentru mine sportul e un stil de viata, este poate unul din lucrurile cele mai importante din viața mea. Locul in care imi desfasor activitatea, e o parte din mine. Nici n-am cuvinte sa exprim.

CS: Ce simti cand alergi?

Cred ca mai bine iti spun ce simt atunci cand se termina sezonul, este pauza aceea din vara de o luna de zile, o luna de zile in care nu punem piciorul pe stadion. In luna aceea, imi este foarte dor sa ies dimineata la antrenament, sa merg in sala de forta, sa-mi fac programul obisnuit.

Alergatul „mi-a intrat in sange” si atunci cand sunt in vacanta sau cand apare o accidentare, faptul ca nu ma mai antrenez nu poate decat sa ma intristeze. Si in vacanta ma duc sa alerg. Pentru ca iti intra in sange si nu mai poti sa scapi. Asta se intampla cu toti sportivii!

CS: Ai vazut filmul Forrest Gump? Te-ai simtit vreodata ca personajul principal?

Nu l-am vazut. Dar acum ca mi-ai spus, este urmatorul pe lista mea.

CS: Ai vreun citat motivational preferat?

”Dream it. Wish it. Do it”. ”Viseaza. Doreste-ti. Fa-o”. Cred ca dupa asta si merg lucrurile.

CS: Ai un sfat pentru copiii care vor sa se apuce de atletism sau care au pornit deja pe acest drum?

Viata de sportiv este minunata! Este plina de momente unice, si de sentimente pe care oamenii din afara nu le pot intelege si nu o sa le simta niciodata! Momentul acela cand esti pe podium si iti canta imnul e unic, iar pentru chestia asta merita sa faci orice sacrificii! Nu cred ca sunt in masura sa dau sfaturi, insa pot sa le spun asa: viata unui sportiv este minunata, este plina de momente unice, de momente si de sentimente pe care oamenii din afara poate nu le traiesc niciodata.

CS: De ce e bine pentru tineri sa faca sport? De ce ar trebui sa faca atletism?

Copiii ar trebui sa vina la atletism nu neaparat sa faca performanta. Atletismul sta la baza tuturor sporturilor si e foarte important sa faci miscare, pentru ca te disciplineaza si te modeleaza. Sa ai grija la anumite lucruri. Cei mai disciplinati si seriosi oameni pe care i-am cunoscut sunt sportivi! Sunt cei mai disciplinati oameni. Indiferent de sport. Si am cunoscut oameni din toate sporturile!

Sportul te disciplineaza. Sportul te modeleaza frumos, atat fizic cat si psihic. Sportul te ajuta sa devii un om puternic, iti dezvolta si intareste anumite calitati si nu in ultimul rand sportul ne mentine sanatosi.

CS: Cum arata o zi din viata sportivei Marina Baboi?

Ziua mea începe dimineata la ora 08.00 cu micul dejun. Primul antrenament din zi si cel mai greu are loc la ora 10.00 si tine undeva in jur de 2-3 ore, in functie de specificul sau. Urmeaza masa de pranz si o ora sau doua de odihna. La ora 17.00 se desfasoara cel de al doilea antrenament care tine si el in jur de doua ore. Ziua se incheie cu cina si nu in ultimul rand cu multa odihna, dupa o zi grea. Ca asa te refaci cel mai bine.

CS: Care e raportul munca-talent?

In atletism exista o vorba : „munca bate talentul”. Evident ca talentul este extrem de important atunci cand practici un sport, dar cu toate acestea munca este de departe cea mai importanta in construirea carierei unui atlet. Sunt sportivi care poate sunt mai putin talentati, dar care muncesc extrem de multi si isi depasesc limitele. Trebuie sa muncesti la fel de mult chiar daca esti talentat sau nu. Intotdeauna munca bate talentul.

CS: Cum arata dieta ta? Ar trebui sa fie foarte diferita dieta unui sportiv de cea a unui om normal?

Multa lume ma intreaba chestia asta si au impresia ca sportvii nu mananca nimic si de aia au conditie fizica de invidiat. Dieta mea nu este una drastica, asa cum probabil au impresia toti din afara sportului. Sa stiti ca mananc ca un om normal. Trebuie sa mananci lucruri care nu iti fac rau, asa ca am o dieta perfect normala si un stil de viata sanatos. Mananc ce mananca toata lumea. Mananc si o prajitura si ciocolata cateodata, fara insa sa exagerez. De fapt, tot ce conteaza este sa duci o viata sanatoasa si sa ai o alimentatie echilibrata. Si da, imi fac micile pofte uneori, fara a exagera. Cum v-am spus.

CS: De ce iubitorii sportului ar trebui sa vina la competitiile de atletism?

Atletismul nu este un sport mediatizat aproape deloc, lucru foarte rau din punctul meu de vedere. Imi pare foarte rau pentru asta! Atletismul e un sport frumos, cu 21 de probe olimpice, foarte diferite, ceea ce din start ofera spectatorului mai multe de vazut. Sunt probe diverse si complexe, probe spectaculoase. Sper ca atletismul sa-si mareasca din ce in ce mai mult popularitatea in randul privitorilor.

Sunt atatea lucruri pe care le poti vedea la o competitie de atletism si imi pare foarte rau ca oamenii nu vin si de multe ori nu vezi in tribune decat parinti, antrenori, prieteni sau colegi. E un lucru care te doare! Cand tu esti la concurs si muncesti si nu e nimeni sa vada lucrurile alea. Adica uite, cum e in fotbal, toata lumea e cu ochii pe ei si chiar si la alte sporturi. Doar atletismul e dat asa la o parte. Te duci pe un stadion mare si toata tribuna e goala.

CS: Cu ce te ajuta atletismul?

Atletismul sta la baza tuturor sporturilor. Atletismul te dezvolta fizic armonios, te mentine in forma, te dezvolta psihic si dupa ce ajungi sa-l practici o perioada, iti devine cel mai bun prieten.

CS: Un mesaj pentru oamenii care iubesc sportul?

As tine sa le multumesc indiferent daca iubesc sau nu atletismul. Trebuie sa le multumim ca sunt cu noi si ne urmaresc si pentru ca au inteles sau trebuie sa inteleaga ca sportul nu inseamna doar concursul pe care il vad la televizor, ca in spatele concursului sau o medaliei, sta multa munca si sacrificii. Ar trebui sa ii apreciem pe cei care inteleg acest lucru.

Sportul este o promisiune de forta, de sanatate, de frumusete si de atitudine. Fata de oamenii care iubesc sportul, atat cei care il practica dar si cei care pur si simplu sunt acasa urmarind cu interes fiecare concurs, meci, campionat etc. pot doar sa am toata admiratia si sa le multumesc inca o data, ca au inteles ca in spatele medaliilor si a trofeelor exista ani de munca, de durere, de esecuri si de sacrificii.

CS: Cum ar trebui sustinuti sportivii?

Un sportiv de performanta are nevoie de multe lucruri, iar cei care practica sportul la nivel inalt, stiu despre ce vorbesc. Un sportiv are nevoie de baze de pregatire, de posibilitati de refacere, de medicamentatie, de echipament si de multe altele. Din pacate, la noi in tara sportul nu mai este o prioritate pentru multi, sportivii reusind sa-si atinga obiectivele de multe ori prin fortele proprii, ajutati de prea putine persoane. Pentru cantonamente si pregatire, clubul Steaua m-a ajutat foarte mult. Ai nevoie insa de echipament, medicamente. Nu doar ma duc si alerg si plec acasa. La noi in tara, sportul insa nu mai e de mult timp o prioritate.

CS: Visezi sa participi la Olimpiada de la Tokyo?

Mi-as dori sa particip la Jocurile Olimpice din 2020, insa stim cu totii cat de greu se ajunge acolo. Visul oricarui sportiv este sa participe macar o data, in viata lui la Jocurile Olimpice, acesta fiind si visul meu. Exista un barem de calificare pe care trebuie sa-l ating, care este totusi destul de greu. Cu multa munca, insa nimic nu e imposibil. Ramane cel mai mare vis al meu.

CS: Stiri din viitor: Marina Baboi, medaliata cu aur la olimpiada din 2020 in proba de 100m

Marina Baboi (rade):?! Ar fi ceva unic. Mai ales intr-o proba care este dominata de ani buni de sportivii de culoare.

CS: Ce ar inseamna pentru tine o participare la olimpiada?

Participarea la Jocurile Olimpice ar insemna in primul rand cea mai buna performata din cariera mea, dar si implinirea unui vis. Face cat toate medaliile mele la un loc! Asta clar!

CS: Ce sanse are atletismul romanesc sa se intoarca acolo unde ii e locul?

La acest lucru nu stiu daca sunt in masura sa raspund eu. Va pot spune insa ca exista in tara noastra multi tineri extrem de talentati si de muncitori care au toate sansele, cu putin ajutor sa duca atletismul romanesc din nou pe culmi inalte.

CS: Care e pentru tine cea mai mare performanta din istoria atletismului romanesc?

Nu cred ca exista o „cea mai mare performanta”. Personal, consider ca fiecare medalie in parte castigata la concursurile de top precum Europene, Mondiale, Jocuri Olimpice este o adevarata performanta care merita tot respectul nostru.

CS: La ce ai renunta pentru o medalie olimpica?

In sport, in general, renunti la multe pentru visul tau. Acesta nefiind neaparat un lucru rau. Renunti la viata dezordonata, la alimentatia nesanatoasa, de multe ori renunti la a sta langa cei apropiati, fiind obligat sa pleci in cantonamente un timp indelungat. Insa toate astea merita, si sunt sigura ca nu o spun doar eu. Cred ca fiecare sportiv renunta la anumite lucruri, nu neaparat pentru o medalie olimpica, ci pentru sportul de performanta in sine.

CS: Mai ai unde sa iti pui medaliile si diplomele?

<<Haha>> DAAA!!! Mereu e loc pentru mai multe !!!! Nici eu nu mai stiu cate medalii am.

CS: Cum te vad prietenii tai, familia si cei de varsta ta?

Persoanele care ma cunosc si sunt apropiate, ma vad ca pe un om normal. Marina de acasa, care nu are legatura cu atletismul. Ma sustin si ma apreciaza, sunt sigura de asta, insa nu ma vad diferit si nici nu se comporta cu mine altfel. Sunt aceeasi!

CS: Ai ceva din stilul lui Bolt? Ce ai vrea sa iei de la el? Pentru ca este o proba tehnica, nu e vorba doar despre viteza.

Imaginea si idolul tuturor atletilor in probele de sprint e Bolt. Iti dai seama ca il admir pentru tot ce a facut, ca a fost un model in sport. A schimbat niste lucruri, niste mentalitati. A facut foarte multe pentru sport! Nu cred ca am neaparat ceva de la el, desi mi-as dori sa am macar 5% din talentul si din vointa cu care a reusit sa ajunga la performantele impresionante pe care le are.

CS: Iti mai aduc aminte primul concurs la care ai participat?

Cu siguranta. Deși eram foarte, foarte mica, avand doar 9 ani, imi amintesc destul de bine. Nu prea stiam eu ce se intampla exact fiind primul meu contact cu un concurs de atletism, insa cu siguranta a fost o experienta ce m-a facut sa-mi doresc sa continui in acest sport.

CS: Daca ar fi sa alegi 3 cele mai mari realizari ale tale care ar fi?

Cu siguranta cea mai buna performanta a mea este titlul de Campioana Internationala a Romaniei la seniori in proba de 100m plat cucerit anul acesta. Iar apoi in „clasamentul meu” vin medaliile la Campionatele Balcanice iar apoi cele la Campionatele Nationale.

CS: Cat e de greu e pentru un copil sa devina un sportiv profesionist?

Nu cred ca „greu” e neaparat cel mai bun cuvant. Consider ca daca pui suflet si iti place ceea ce faci nimic nu este greu. Nici macar atunci cand trebuie sa faci anumite sacrificii. Totul devine o placere iar tot ce faci, faci cu drag nicidecum cu greutate. Nu conteaza domeniul. O faci de placere, o faci mai bine si mai usor!

CS: Tu la ce varsta ai inceput sa concurezi in probele de seniori?

Nu ne dadeau voie pana anul trecut. Deci la 17 ani.

CS: Cum a fost prima selectie la lotul national? Iti mai aduci aminte?

A fost un pas important cand am ajuns la lotul national de senioare. A fost o trecere care a avut loc destul de devreme, cand aveam doar 15-16 ani. Eram cea mai mica de la lot! Singurul copilas din cantonament, printre toti marii sportivi pe care ii vedeam la televizor, si despre care auzisem tot felul de lucruri. Imi aduc aminte cu drag de astfel de momente.

CS: Iti mai aduci aminte cum a fost cand ti-a cantat imnul pe podium pentru prima oara?

Imi e foarte greu sa vorbesc despre astfel de lucruri. Atatea emotii si plangi si e o incarcatura asa mare, e foarte greu de explicat. Lucrurile astea o simt doar cei care ajung acolo, nu se poate descrie in cuvinte. Merita fiecare efort, fiecare sacrificiu, fiecare antrenament greu, in care ziceai ca pleci si ziceai ca-ti ajunge, ca nu mai vrei sa vii… Pentru minutul ala in care e doar pentru tine. Merita tot! Absolut tot!

CS: 3 cele mai importante calitati ale tale. Dar 3 defecte?

Cele mai importante calitati ale mele cred ca sunt: AMBITIA, SERIOZITATEA, DARUIREA. Iar cele trei defecte ar fi INCAPATANAREA, faptul ca nu am de multe ori suficienta RABDARE si sunt destul de SENSIBILA. Sa stiti ca majoritatea sportivilor nu au rabdare. Nu o sa vezi sportivi calmi…

CS: Cel mai greu moment din cariera?

Cred ca cele mai grele momente din viata oricarui sportiv sunt cele in care esti tinut departe de stadion din cauza unor accidentari. Ne ferim foarte multe de ele, pentru ca la o contractura sau o ruptura musculara, nu poti sa faci absolut nimic. Poti sa stai o luna, doua, trei, ratezi concursuri, desi ai muncit luni de zile. Am trecut si eu prin chestii de astea, dar trebuie sa mergi mai departe si sa o iei de la capat.

•CS: Care e cel mai vis al tau?

Cel mai mare vis al meu este dupa cum am mai spus participarea la Jocurile Olimpice. De aici, tot ce vine e bonus.

CS: Urmaresti, practici si alte sporturi?

Urmaresc cu interes aproape toate sporturile, insa atletismul este singurul pe care il practic. Atunci cand am timp urmaresc orice. Ma uit la volei, la baschet, ce gasesc la televizor.

CS: Cum a fost la prima selectie la lotul national? Cum ai simtit trecerea la lotul de seniori?

A fost un pas important. Faptul ca am muncit mult si ca am avut anumite performate m au ajutat sa ajung la lotul national de seniori.

CS: De ce proba ta favorita e cea de 60 m plat?

A fost primul concurs la care am participat si prima proba castigata. La finalul cursei, in capul meu de copil, s-au facut niste conexiuni si am stiut ca asta vreau sa fac de atunci. Nu este neaparat proba mea favorita. Iubesc in egala masura toate cele trei probe la care concurez individual : 60m, 100m si 200m.

CS: Cele mai bune sfaturi primite de la un sportiv?

Cred ca cel mai important sfat primit de la marii sportivi ai tarii noastre a fost cel cum ca fără munca si fara sacrificii nu exista performanta. De la toti, toti, toti… am auzit acelasi lucru. Fara munca aia si fara sacrificii, nu poti sa faci nimic. Asta spun toti sportivii. Cel mai important e sa te trezesti dimineata, sa te duci la antrenament chiar daca esti obosit, iti e rau sau… Conteaza foarte mult chestiile astea si atunci cand ti le spune un campion, altfel de motiveaza si te ambitioneaza mult mai mult.

CS: 10 medalii de aur in 2 luni. Iti poti pierde concentrarea? Cum te-ai simtit?

Am fost foarte fericita. A fost unul din cei mai buni ani ai mei, un an cu multe realizari. Am fost extrem de fericita ca munca mea s-a concretizat si sunt mandra ca nu mi-am pierdut concentrarea in acea perioada.

CS: Simti vreo diferenta intre concursurile in aer liber si cele in sala? 

In sala concurez doar la proba de 60m plat iar in aer liber la cele de 100m si 200m. Pentru mine ambele sezoane sunt la fel de importante, fara a exista o diferenta intre ele. Imi doresc sa obtin performante cat mai bune atat in sala cat si in aer liber.

CS: Care e cea mai pretioasa medalie?

Cu siguranta cea mai importanta este medalia de aur castigata la Campionatele Internationale ale Romaniei de seniori, anul acesta. Si prima, desigur. Toate inseamna ceva pentru mine.

CS: Cum ai fost rasplatita pentru performantele tale?

Exista premieri in bani din partea cluburilor pentru medaliile obtinute la campionatele naționale. Pot sa spun ca asa am fost si eu rasplatita pentru munca mea.

CS: Cine te sustine? Ai vreun sponsor?

Momentan nu am un sponsor si sunt sustinuta de cluburile pentru care alerg : CSA Steaua si LPS Buzau. Le multumesc pentru ca ma ajuta si imi pot desfasura activitatea. E o satisfactie in plus. Sunt multumita, pentru ca nu in urma cu un an, nu aveam parte nici macar de acesti bani.

CS: Cat de greu e sa faci sport de performanta in Romania?

E destul de greu sa faci performanta in Romania mai ales in sport, noi neavand conditiile de care dispun cei din alte tari. Insa cred ca si noi, la randul nostru putem reusi sa facem performante la nivel la fel de inalt ca cei din restul lumii. Sportul ar trebui sa fie sustinut si de oameni din afara lui, nu doar de cluburi si de autoritati.

CS: Ce viitor are atletismul romanesc?

Ar putea fi unul destul de bun. Viitorul atletismului romanesc cred ca este unul destul de bun, pentru ca exista multi sportivi, atat incepatori cat si deja experimentati, extrem de muncitori si de talentati si cu dorinta de a face lucruri minunate pentru tara noastra. Sunt sportivi care isi doresc sa faca lucruri minunate, incepatori sau experimentati. In Romania, e insa mai dificil decat in alte parti.

CS: Pe unde ai avut competitii? Calatoresti mult? Stiu ca acum esti in cantonament la Poiana Brasov.

Am fost aproape peste tot in Europa. Am avut o competitie in Columbia si un European de cadeti in Tblisi, Georgia. Dupa concursuri, de obicei am o zi la dispozitie in care pot sa ma plimb si sa ma relaxez.

CS: Pai si la scoala mai ajungi, mai ai timp?

La scoala ajung cu portia, iti dai seama. Am meditatori, profesorii sunt intelegatori, m-ai inteles in toata perioada asta, de aceea am ramas cu scoala la Buzau, la Liceul Teoretic Sportiv. In orice caz, incerc sa nu neglijez scoala. 2 antrenamente pe zi, cel de dimineata e cel mai intens. Mananc, ma odihnesc, invat pentru BAC ca acuma sunt clasa a 12-a.

N-am de gand sa fac o figura proasta si incerc sa invat cand am timp liber. Mai stau o saptamana in cantonament si apoi ma duc acasa, ca trebuie sa ajung la scoala sa imi iau note si apoi din nou in cantonament inca doua saptamana si tot asa pe drumuri. Nici de sarbatori de fapt nu e vacanta, in afara de ziua de Craciun si de Revelion.

CS: Ne-a facut mare placere, iti uram multa bafta si sa te feresti de accidentari. Ne trimiti si un selfie?

Si mie mi-a facut mare placere. Va multumesc!