Constanteanul Silviu Martin, a traversat Europa intr-una dintre cele mai dificile si dificile curse de ciclism.
Transcontinental, a fost cea mai mare provocare din viata romanului nostru, pe care a infruntat-o de unul singur si fara niciun fel de ajutor din exterior si pe parcursul careia si-a depasit limitele si a reusit sa o duca la bun sfarsit:
”A fost mult mai intens si mai mai greu decat ma asteptam, a depasit tot ce imi inchipuiam. Faptul ca esti singur, ca nu te poti baza pe ajutorul nimanui, ca esti expus la fel de fel de pericole si ca orice ce greseala inseamna abandonul sau mult mai rău reprezintă cea mai dura experienta din viata mea”.
Am avut momentele dificile, m-am ratacit de multe ori, dar faptul că am reusit sa depasesc toate obstacolele mi-a dat foarte multa incredere in mine, iar mesajele de sustinere primite de la oameni au insemnat enorm”, dezvaluie Silviu.
Romania, 5 medalii la balcaniada de ciclism!
Cosmarul a inceput pe celebra catarare ”De Muur”
Acest loc nu a fost ales intamplator, fiind considerati de multi, patria ciclismului. Astfel, pe 30 iulie, 400 de ciclisti amatori au inceput cursa vietii:
„Emotiile au inceput dinaintea plecarii, pentru ca am venit pe bicicletă de la Bruxelles pana la Stad Geraardsbergen, pe drum m-am intalnit si cu alti participanti si am intrat în atmosfera. Startul s-a dat seara, din centrul localitatii, iar punctul culminant a fost celebra catarare De Muur, pe pavate, inclus in acest an în Turul Flandrei. Oamenii stăteau de o parte si de alta a drumului, cu faclii in maini, si ne-au insotit cu urale pana în varf. De acolo, fiecare si-a urmat traseul, iar la prima intersectie, plutonul s-a ripisit în trei directii”, povesteste Silviu.
Un roman in primii 10 cei mai buni ciclisti ai Europei!
La doar cateva ore de la startul cursei, vine primul soc: un ciclist britanic moare
„Un ciclist britanic, Frank, a murit, dupa ce a fost lovit de o masina. In mod normal, in astfel de situatii, cursa se anuleaza, dar familia sa a insistat sa continue. Unii au abandonat in acel moment, şi eu m-am gandit sa fac acelasi lucru, mi-am sunat sotia si amandoi am decis sa merg mai departe”, spune constanteanul afectat: „A fost un soc, oricine putea fi în locul lui”.
Si somnul era un chin
Daca la inceput, traseul nu ii dadea multe batai de cap, noptile neasteptat de reci l-au chinuit serios. „Fiind incepator, strategia mea a fost sa dorm in locuri mai ferite, unde gaseam niste spatiu verde sub copaci, in parcari. Cei experimentati au ales sa se odihneasca in statiile de autobuz, insa eram stresat, pentru ca nu stiam cum reactioneaza oamenii si politia. Nu m-a deranjat nimeni, dar dormeam cu capul pe bicicleta, ca să fiu sigur. Pentru ca era vara, nu mi-am luat sac de dormit, aveam doar un cort foarte mic, de o singura persoana.
Noptile au fost insa foarte friguroase, mai ales in Austria, unde temperatura a coborat pana la 8 grade, desi nu eram la o altitudine prea mare. Din aceasta cauza, reuseam sa dorm o oră, apoi urmau 20 de minute de tremurat si trebuia sa fac un pic de miscare, ca sa ma incalzesc. Dimineata, primul lucru era să caut cafea sau ceva cald, iar la ora 6, cand ma trezeam, doar benzinariile erau deschise. In medie, dormeam cate 4-5 ore pe noapte”, explica Silviu.
A infruntat oboseala, iar trecerea peste Alpi, din Austria in Italia, i-a ridicat moralul: „Am ales o trecatoare la 1.600 de metri si ce am gasit acolo m-a uimit. Am uitat de orice durere. Peisaje incredibile, cu creste inzapezite in departare si un lac glaciar, in jurul caruia erau nenumarate piste de bicicleta si alergare, pline de oameni care faceau miscare. De altfel, in nordul Italiei, am gasit cele mai bune piste de bicicleta de pe tot traseul”, a spus ciclistul intr-un interviu pentru gsp.ro.
